Dreptul muncii

Termenul de 45 de zile instituit de Legea nr. 62/2011 nu este aplicabil si in materia sanctiunilor disciplinare.
Conform art. 211 lit.a din Legea nr. 62/2011 si art. 268 Codul muncii se constata ca termenele de sesizare a instantei sunt diferite, respectiv 30 de zile potrivit art. 268 al. 1 lit.a si b din Codul muncii si, respectiv, 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunostinta de masura dispusa, potrivit art. 211 lit. a Legea nr.62/2011.
In cazul contestarii deciziilor de sanctionare disciplinara va trebui respectat termenul de 30 e zile  calendaristice prev. de art. 268 al. 1 lit. b Codul muncii intrucat aceasta situatie nu este cuprinsa in dispozitiile art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.
Indicarea gresita in cuprinsul deciziei de sanctionare a termenului de exercitare a contestatiei nu duce la modificarea termenului prevazut  de lege in care contestatoarea putea ataca acest act.
                                                      
                                                         Decizia civila nr.1636/11.09.2013 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta civila nr. 176/05.03.2013 Tribunalul Vrancea a admis exceptia tardivitatii formularii contestatiei si a respins ca tardiv formulata contestatia introdusa de contestatoarea SL, in contradictoriu cu intimata AB.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea expediata prin serviciul posta la data de 21.01.2013 si inregistrata la data de 22.01.2013 sub nr. _. pe rolul Tribunalului Vrancea - Sectia I Civila SL a formulat contestatie impotriva deciziei de sanctionare nr. A.3.2./1549/05.12.2012 emisa de AB, solicitand anularea acesteia si obligarea la restituirea sumelor de bani retinute in baza acestei decizii, expunand in cuprinsul actiunii motive de nelegalitate si netemeinicie.
Intimata AB a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei, expunand aparari specifice.
In dovedirea contestatiei si in aparare ambele parti au anexat inscrisuri.
La termenul de judecata din data de 12.02.2013 Tribunalul a invocat din oficiu exceptia tardivitatii contestatiei, acordand un termen in acest sens pentru ca partile sa-si exprime punctul de vedere cu privire la aceasta exceptie.
Analizand exceptia tardivitatii formularii contestatiei, Tribunalul a constatat ca este intemeiata.
Astfel, prin decizia de sanctionare nr. .../05.12.2012 intimata AB a dispus sanctionarea contestatoarei cu reducerea salariului de baza pe o durata de 2 luni cu 5%.
Potrivit art. 268 alin. 1) lit. b) din Codul muncii:
(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
 b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara.
De asemenea, potrivit art. 252 alin. 5) din Codul muncii:
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Decizia de sanctionare contestata in prezentul dosar a fost comunicata contestatoarei la data de 07.12.2012 dupa cum rezulta din mentiunile consemnate in finalul deciziei, asumate prin semnatura de contestatoare.
Prin urmare, termenul in care se putea introduce contestatie impotriva acesteia a expirat la data epuizarii termenului procedural de 30 de zile care a inceput sa curga de la data comunicarii (prima si ultima zi neintrand in calculul termenului).
Calculand termenul procedural de 30 de zile cu incepere din 07.12.2012 se constata ca acesta s-a implinit la data de 07.01.2013.
Cum prezenta contestatie a fost formulata la data de 21.01.2013, dupa expirarea termenului legal, Tribunalul a constatat ca este introdusa tardiv, a admis exceptia invocata si a respins ca tardiv formulata contestatia.
Tribunalul a notat ca nu prezinta nicio relevanta imprejurarea ca parata a indicat in cuprinsul deciziei ca termenul de exercitare a caii contestatiei este de 45 de zile, termenul de introducere a contestatiei fiind stabilit de lege, iar nu de angajator.
De asemenea, nu se pune in discutie eventuala incidenta a acestui termen, care este prevazut la art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, acest text referindu-se la cu totul alte ipoteze decat cele privitoare la sanctionarea disciplinara a angajatilor, termenul prevazut in materie sanctionara fiind cel de 30 de zile stipulat in Codul muncii.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs contestatoarea SL criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
- Hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii, instanta de fond in mod gresit a solutionat cauza pe exceptia tardivitatii formularii contestatiei raportat la termenul de 30 de zile prevazut de Codul Muncii pentru contestarea masurii prevazuta de art. 268 al.1 din Codul Muncii.
- In cauza este incident termenul de 45 de zile pentru contestarea deciziei de sanctionare, termen instituit de disp. art. 211 lit.a din Legea dialogului social.
- Prevederile incompatibile din Codul Muncii au fost modificate, abrogate implicit de Legea dialogului social, si astfel masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau incetare a contractului individual de munca, inclusiv  angajamentele de plata a unor sume de bani pot fi contestate in termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunostinta de masura dispusa.
In concluzie, a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat.
In drept si-a intemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 8 si art. 304 indice 1 Cod procedura civila.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
Analizand hotararea recurata prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta si a dispozitiilor legale incidente in materie sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu disp. art. 304 indice 1 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Problema de drept ce trebuie analizata in prezenta cauza daca termenul de 45 de zile instituit de Legea nr. 62/2011 este aplicabil si in materia sanctiunilor disciplinare.
Potrivit disp. art. 268 din Codul Muncii, raportat la dispozitiile art. 211 din Legea nr. 62/2011, cererile pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;
b) in termen de  30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara.
De asemenea, conform art. 268 lit.a si lit.b din Codul Muncii, masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau incetare a contractului individual de munca, inclusiv angajamentele de plata a unor sume de bani pot fi contestate in termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunostinta de masura dispusa (art. 211 lit.a din Legea 62/2011).
Din analiza celor doua texte de lege, constatam ca termenele de sesizare a instantei sunt diferite, respectiv 30 de zile potrivit art. 268 al.1 lit.a si lit.b din Codul Muncii si, respectiv 45 zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunostinta de masura dispusa, potrivit art. 211 lit.a din Legea 62/2011.
Asadar, in cazul contestarii deciziilor de sanctionare disciplinara va trebui respectat termenul de 30 de zile calendaristice prevazut de disp. art. 268 al.1 lit.b din Codul Muncii, intrucat aceasta situatie nu este cuprinsa in dispozitiile art. 211 lit.a din Legea 62/2011.
De asemenea, legiuitorul prevede expres ce mentiuni trebuie sa cuprinda decizia de sanctionare si in ce termen se ataca (art. 252 din Codul Muncii).
Or, in cauza nu se pune problema unei modificari, abrogari implicite in sensul art. 67 din Legea nr. 24/2000, cele doua acte normative, respectiv Codul Muncii si Legea nr. 62/2011 reglementeaza termene diferite pentru acte diferite.
Indicarea gresita in cuprinsul deciziei de sanctionare a termenului de exercitare a caii contestatiei nu duce la modificarea termenului prevazut de lege in  care contestatoarea putea ataca acest act.
Termenul este dat de lege si nu de angajat si, in consecinta, decizia de sanctionare trebuia atacata in 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Critica recurentei ca indicarea gresita a termenului de formulare a contestatiei atrage nulitatea absoluta a deciziei nu este intemeiata deoarece potrivit art. 252 din Codul Muncii este sanctionata cu nulitatea absoluta neindicarea termenului in care sanctiunea poate fi contestata si nu cu indicarea gresita a acestuia.
In conditiile in care legiuitorul a inteles sa sanctioneze cu nulitatea absoluta doar neindicarea termenului in care sanctiunea poate fi contestata, indicarea gresita nu poate fi asimilata cu neindicarea totala.
In mod corect instanta de fond a retinut ca termenul prevazut in materia sanctiunilor este cel de 30 de zile stipulat in Codul Muncii si nu cel de 45 de zile prevazut de Legea dialogului social.
In consecinta, pentru considerentele aratate si in temeiul disp. art. 312 al.1 Cod procedura civila, a fost respins ca nefondat recursul declarat de contestatoare.