Rejudecare dupa extradare. Cobditii ce trebuie indeplinite pentru aplicarea dispozitiilor art. 522/1 Cod pr. penala.
(Decizie nr. 707/R din data de 26.09.2008 pronuntata de Curtea de Apel Brasov) Rejudecare dupa extradare. Cobditii ce trebuie indeplinite pentru aplicarea dispozitiilor art. 522/1 Cod pr. penala.
Prin sentinta penala nr.114/07.04.2008 pronuntata de Judecatoria Fagaras in dosarul penal nr.520/226/2008, a fost respinsa cererea condamnatei Pana Doina-Elena, detinuta in Penitenciarul Codlea, de rejudecare a cauzei in care s-a pronuntat sentinta penala nr.301/2004 a Judecatoriei Fagaras, definitiva prin decizia penala nr.609/R/2005 a Curtii de Apel Brasov, prin care aceasta a fost condamnata la pedeapsa de 4 ani inchisoare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca potrivit art. 5221 Cod procedura penala, in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului, in acest caz dispozitiile art. 405-408 Cod procedura penala aplicandu-se corespunzator.
Referitor la cele sustinute de petenta in cererea formulata instanta retine ca aceasta a lipsit de la judecarea cauzei in apel si recurs, unde a fost reprezentata de aparatori alesi.
Judecatoria Fagaras a apreciat ca lipsa petentei de la judecata in apel si in recurs nu constituie prin ea insasi motiv pentru anularea hotararii judecatoresti definitive de condamnare si pronuntarea alteia. Petenta ar fi trebuit sa probeze faptul ca prin lipsa de la judecarea cauzei in apel si recurs i s-a adus atingere dreptului la aparare, in sensul ca nu si-a putut face cele mai bune aparari. Or, petenta a fost reprezentata de aparatori alesi atat in apel cat si in recurs, acestia avand posibilitatea sa-i asigure o aparare corespunzatoare.
S-a mai retinut si faptul ca in cererea de rejudecare a cauzei nu s-au formulat noi aparari, care daca ar fi fost invocate in apel sau recurs ar fi dus la o alta solutie.
Petenta a fost prezenta la judecarea cauzei de catre Judecatoria Fagaras, iar lipsa ulterioara a acesteia, din motive particulare, nu a impiedicat solutionarea in conditii legale a apelului si recursului.
Ca atare, s-a apreciat ca dreptul la aparare al petentei a fost asigurat in cauza prin audierea si prezenta sa nemijlocita in cursul urmaririi penale, in faza de judecata in prima instanta, precum si, in permanenta, prin aparatori alesi, pe parcursul intregii proceduri penale pana la definitivarea acesteia.
Impotriva acestei solutii condamnata a declarat apel, iar Tribunalul Brasov, prin decizia penala nr.162/A/02.07.2008, a respins ca nefondat apelul declarat in cauza.
Tribunalul a retinut ca, pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei “judecat si condamnat in lipsa” nu poate fi decat aceea ce include in sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe intreaga durata a procedurii de judecata pana la ramanerea definitiva a hotararii (atat la judecata si pronuntarea in prima instanta, cat si la judecata in apel si recurs, in masura in care au fost exercitate in cauza aceste cai ordinare de atac).
Din examinarea lucrarilor dosarului 1436/2003 al Judecatoriei Fagaras, instanta de apel a constatat ca inculpata a fost prezenta pe parcursul cercetarii judecatoresti in prima instanta, asistata de aparator ales, iar lipsa ulterioara a acestuia din motive particulare nu a impiedicat solutionarea in conditii legale a apelului si recursului, prin reprezentarea sa de aparatorul ales.
Ca atare, dreptul la aparare al inculpatei a fost asigurat in cauza prin audierea si prezenta sa nemijlocita in cursul urmaririi penale, in faza de judecata in prima instanta, si in permanenta, prin aparatori alesi, pe parcursul intregii proceduri penale pana la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispozitiile art. 522/1 Cod de Procedura Penala.
Este adevarat ca dreptul celui cercetat penal (inculpatului) de a fi prezent la judecata este recunoscut in Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 paragraf 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el insusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este in principiu obligatorie la solutionarea cauzei. Curtea este constanta in a afirma ca in cazul procedurii in apel sau in recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitandu-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri in care audienta se desfasoara fara prezenta celui acuzat (Hotararea Ekbatani). Se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci cand asigurarea acestei conditii ar conduce la amanarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situatie a fost verificata si constatata si daca inculpatul are o culpa in absenta sa (Hotararea Colozza si Rubinat).
Ca atare, Tribunalul a retinut ca solutia adoptata in cauza este in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Impotriva deciziei Tribunalului Brasov condamnata a declarat recurs, invocand cazul de casare prevazut in art.3859 pct.18 Cod procedura penala, apreciind ca in cauza instantele au savarsit o grava eroare de fapt deoarece cerinta impusa de legiuitor pentru a beneficia de rejudecare in caz de extradare este aceea de a fi condamnat in lipsa, iar nu de a fi lipsit pe parcursul derularii procesului.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate de recurenta, dar vazand si dispozitiile art.3859 alin.3 Cod procedura penala, Curtea retine, cu majoritate, ca recursul declarat in cauza este fondat pentru urmatoarele considerente :
Astfel, art.5221 Cod procedura penala a fost introdus prin art.I pct.221 din Legea nr.281/2003 si, avand denumirea marginala de “Rejudecarea celor judecati in lipsa in caz de extradare”, dispune ca “in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului”.
Ulterior, prin Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata prin Legea nr.224/2006, legiuitorul a statuat in art.72 alin.2 ca “daca extradatul a fost condamnat in lipsa, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute la art. 34 alin. (1)”.
Articolul 72 alin.2 din Legea nr.302/2004 il regasim in capitolul 2 ce reglementeaza extradarea activa, sectiunea a 3-a – efectele extradarii in Romania, constituind in acest fel sediul materiei.
Se observa, asadar, ca reglementarea institutiei rejudecarii dupa extradare o regasim atat in Codul de procedura penala, cat si in Legea nr.302/2004. Avand in vedere succesiunea legilor in timp, conditiile ce trebuie avute in vedere cu ocazia judecarii unei cereri avand ca obiect rejudecarea dupa extradare sunt cele din actul normativ mai nou adoptat, respectiv Legea nr.302/2004.
Spre deosebire de dispozitiile art.5221 Cod procedura penala care prevedeau indeplinirea cumulativa a doua conditii, respectiv ca persoana sa fi fost judecata si condamnata in lipsa, in Legea nr.302/2004, prin art.72 alin.2 se prevede doar conditia ca persoana respectiva sa fi fost condamnata in lipsa. Raportat la aceste dispozitii, se observa ca este indeplinita conditia ceruta de lege, condamnata Pana Doina Elena fiind condamnata in lipsa, astfel ca, dupa manifestarea de vointa a acesteia in sensul rejudecarii, cererea acesteia trebuia admisa.
Curtea mai retine ca, dupa emiterea mandatului european de arestare, statul german, ca instanta de executare a mandatului european de arestare emis de Judecatoria Fagaras, a solicitat, in doua randuri, respectiv 30.11.2007 si 21.12.2007, garantii cu privire la dreptul condamnatei Pana Doina Elena la o noua procedura judiciara dupa extradarea acesteia din Germania.
Desi Legea nr.302/2004 stipuleaza in mod expres in art.69 ca asigurarea rejudecarii cauzei in prezenta persoanei extradate, in conditiile art. 34 alin. (1), este data de Ministerul Justitiei, Judecatoria Fagaras, prin adresa nr.1436/2003 din data de 4 decembrie 2007, a fost cea care dat un raspuns solicitarii Procurorului General C.P. 1571 59005 Hamm, facand referiri cu privire la starea de fapt avuta in vedere la condamnarea persoanei aflate in procedura extradarii, cat si cu privire la textele de lege considerate a fi relevante.
Curtea retine ca fiind incident cazul de casare prevazut de art.3859 pct.10 Cod procedura penala – instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului, iar nu cel invocat de recurenta, prin aparator, deoarece cazul de casare prevazut la pct.18 are in vedere, ca si premisa, o hotarare de achitare sau de condamnare.
Pentru considerentele de mai sus, in baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedura penala, Curtea va admite recursul declarat de condamnata Pana Doina Elena impotriva deciziei penale nr.162/A/02.07.2008 a Tribunalului Brasov pe care o va casa si, totodata, va desfiinta si sentinta penala nr.114/07.04.2008 a Judecatoriei Fagaras.
Rejudecand,
In baza art.5221 Cod procedura penala raportat la art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004a admis cererea formulata de condamnata Pana Doina Elena privind rejudecarea cauzei in care, prin sentinta penala nr.301/2004 a Judecatoriei Fagaras, definitiva prin decizia penala nr.609/R/2005 a Curtii de Apel Brasov, a fost condamnata la pedeapsa de 4 ani inchisoare si va trimite cauza Judecatoriei Fagaras, spre rejudecare.
In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate in recurs au ramas in sarcina statului.
M.A.
Opinie separata:
Contrar opiniei majoritare, apreciez ca recursul condamnatei ar fi trebuit respins, in temeiul prevederilor art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedura penala, iar hotararile pronuntate in cauza – mentinute, pentru urmatoarele considerente:
Intr-adevar, dispozitiile art. 72 alin.2 din Legea nr. 302/204 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala (care nu au fost modificate prin Legea nr. 224/2006) prevad ca daca extradatul a fost condamnat in lipsa, acesta va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute de art. 34 alin.1 din acelasi act normativ.
Aceste dispozitii au caracter de norma de drept material, ce are insa nevoie de un cadrul procedural care sa ii permita valorificarea, acest cadru fiind oferit de dispozitiile art. 5221 Cod procedura penala, care reglementeaza conditiile concrete si procedura care trebuie urmata in cazul rejudecarii celor judecati in lipsa in caz de condamnare.
De altfel, aceste dispozitii au fost si comunicate autoritatii judiciare germane drept temei legal ce permite rejudecarea persoanelor judecate si condamnate in lipsa.
In conformitate cu dispozitiile art. 5221 Cod procedura penala, a caror aplicare a fost solicitata de catre condamnata, rejudecarea dupa extradare are loc numai in cazul persoanelor judecate si condamnate in lipsa.
Pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decat aceea ce include in sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe intreaga durata a procedurii de judecata.
Din examinarea actelor dosarului nr. 1436/2003 al Judecatoriei Fagaras rezulta ca inculpata Pana Doina Elena a fost prezenta la termenele de judecata, inclusiv la termenul de judecata la care au avut loc dezbaterile, fiind asistata de catre avocat ales.
Impotriva sentintei penale nr. 301/8.09.2004 a Judecatoriei Fagaras inculpata Pana Doina Elena a declarat apel, iar in faza procesuala a apelului a fost reprezentata de acelasi avocat ales ca si in fata instantei de fond, chiar fiul acesteia declarand ca mama sa este plecata la munca in strainatate, dar stie despre derularea procedurilor impotriva sa.
De asemenea, impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs inculpata Pana Doina Elena, fiind reprezentata de acelasi avocat ales.
Astfel, lipsa inculpatei de la judecata in apel si recurs din motive particulare nu a impiedicat solutionarea in conditii legale a cailor de atac, prin reprezentarea sa de catre un avocat ales.
Luand in calcul faptul ca dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut in Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 parag.3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el insusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este in principiu obligatorie la solutionarea cauzei.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului este constanta in a afirma ca in cazul procedurii in apel sau in recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitandu-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri in care audienta se desfasoara fara prezenta celui cauzat (Hotararea Ekbatani).
Se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci cand asigurarea acestei conditii ar conduce la amanarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situatie a fost verificata si constatata si daca inculpatul are o culpa in absenta sa (Hotararea Colozza si Rubinat).
Astfel, apreciez ca nu se poate accepta sustinerea condamnatei Pana Doina Elena ca este o persoana judecata si condamnata in lipsa, deoarece ea a fost prezenta la judecata in fond, a exercitat toate caile de atac ordinare, fiind reprezentata de catre avocat ales, iar plecarea sa in strainatate nu are nici o relevanta, condamnata neputand sa isi invoce propria culpa in favoarea sa, in cererea de rejudecare a cauzei.
Decizia penala nr. 707/R din 26 septembrie 2008 – A.M.
Prin sentinta penala nr.114/07.04.2008 pronuntata de Judecatoria Fagaras in dosarul penal nr.520/226/2008, a fost respinsa cererea condamnatei Pana Doina-Elena, detinuta in Penitenciarul Codlea, de rejudecare a cauzei in care s-a pronuntat sentinta penala nr.301/2004 a Judecatoriei Fagaras, definitiva prin decizia penala nr.609/R/2005 a Curtii de Apel Brasov, prin care aceasta a fost condamnata la pedeapsa de 4 ani inchisoare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca potrivit art. 5221 Cod procedura penala, in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului, in acest caz dispozitiile art. 405-408 Cod procedura penala aplicandu-se corespunzator.
Referitor la cele sustinute de petenta in cererea formulata instanta retine ca aceasta a lipsit de la judecarea cauzei in apel si recurs, unde a fost reprezentata de aparatori alesi.
Judecatoria Fagaras a apreciat ca lipsa petentei de la judecata in apel si in recurs nu constituie prin ea insasi motiv pentru anularea hotararii judecatoresti definitive de condamnare si pronuntarea alteia. Petenta ar fi trebuit sa probeze faptul ca prin lipsa de la judecarea cauzei in apel si recurs i s-a adus atingere dreptului la aparare, in sensul ca nu si-a putut face cele mai bune aparari. Or, petenta a fost reprezentata de aparatori alesi atat in apel cat si in recurs, acestia avand posibilitatea sa-i asigure o aparare corespunzatoare.
S-a mai retinut si faptul ca in cererea de rejudecare a cauzei nu s-au formulat noi aparari, care daca ar fi fost invocate in apel sau recurs ar fi dus la o alta solutie.
Petenta a fost prezenta la judecarea cauzei de catre Judecatoria Fagaras, iar lipsa ulterioara a acesteia, din motive particulare, nu a impiedicat solutionarea in conditii legale a apelului si recursului.
Ca atare, s-a apreciat ca dreptul la aparare al petentei a fost asigurat in cauza prin audierea si prezenta sa nemijlocita in cursul urmaririi penale, in faza de judecata in prima instanta, precum si, in permanenta, prin aparatori alesi, pe parcursul intregii proceduri penale pana la definitivarea acesteia.
Impotriva acestei solutii condamnata a declarat apel, iar Tribunalul Brasov, prin decizia penala nr.162/A/02.07.2008, a respins ca nefondat apelul declarat in cauza.
Tribunalul a retinut ca, pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei “judecat si condamnat in lipsa” nu poate fi decat aceea ce include in sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe intreaga durata a procedurii de judecata pana la ramanerea definitiva a hotararii (atat la judecata si pronuntarea in prima instanta, cat si la judecata in apel si recurs, in masura in care au fost exercitate in cauza aceste cai ordinare de atac).
Din examinarea lucrarilor dosarului 1436/2003 al Judecatoriei Fagaras, instanta de apel a constatat ca inculpata a fost prezenta pe parcursul cercetarii judecatoresti in prima instanta, asistata de aparator ales, iar lipsa ulterioara a acestuia din motive particulare nu a impiedicat solutionarea in conditii legale a apelului si recursului, prin reprezentarea sa de aparatorul ales.
Ca atare, dreptul la aparare al inculpatei a fost asigurat in cauza prin audierea si prezenta sa nemijlocita in cursul urmaririi penale, in faza de judecata in prima instanta, si in permanenta, prin aparatori alesi, pe parcursul intregii proceduri penale pana la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispozitiile art. 522/1 Cod de Procedura Penala.
Este adevarat ca dreptul celui cercetat penal (inculpatului) de a fi prezent la judecata este recunoscut in Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 paragraf 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el insusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este in principiu obligatorie la solutionarea cauzei. Curtea este constanta in a afirma ca in cazul procedurii in apel sau in recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitandu-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri in care audienta se desfasoara fara prezenta celui acuzat (Hotararea Ekbatani). Se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci cand asigurarea acestei conditii ar conduce la amanarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situatie a fost verificata si constatata si daca inculpatul are o culpa in absenta sa (Hotararea Colozza si Rubinat).
Ca atare, Tribunalul a retinut ca solutia adoptata in cauza este in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Impotriva deciziei Tribunalului Brasov condamnata a declarat recurs, invocand cazul de casare prevazut in art.3859 pct.18 Cod procedura penala, apreciind ca in cauza instantele au savarsit o grava eroare de fapt deoarece cerinta impusa de legiuitor pentru a beneficia de rejudecare in caz de extradare este aceea de a fi condamnat in lipsa, iar nu de a fi lipsit pe parcursul derularii procesului.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate de recurenta, dar vazand si dispozitiile art.3859 alin.3 Cod procedura penala, Curtea retine, cu majoritate, ca recursul declarat in cauza este fondat pentru urmatoarele considerente :
Astfel, art.5221 Cod procedura penala a fost introdus prin art.I pct.221 din Legea nr.281/2003 si, avand denumirea marginala de “Rejudecarea celor judecati in lipsa in caz de extradare”, dispune ca “in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului”.
Ulterior, prin Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata prin Legea nr.224/2006, legiuitorul a statuat in art.72 alin.2 ca “daca extradatul a fost condamnat in lipsa, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute la art. 34 alin. (1)”.
Articolul 72 alin.2 din Legea nr.302/2004 il regasim in capitolul 2 ce reglementeaza extradarea activa, sectiunea a 3-a – efectele extradarii in Romania, constituind in acest fel sediul materiei.
Se observa, asadar, ca reglementarea institutiei rejudecarii dupa extradare o regasim atat in Codul de procedura penala, cat si in Legea nr.302/2004. Avand in vedere succesiunea legilor in timp, conditiile ce trebuie avute in vedere cu ocazia judecarii unei cereri avand ca obiect rejudecarea dupa extradare sunt cele din actul normativ mai nou adoptat, respectiv Legea nr.302/2004.
Spre deosebire de dispozitiile art.5221 Cod procedura penala care prevedeau indeplinirea cumulativa a doua conditii, respectiv ca persoana sa fi fost judecata si condamnata in lipsa, in Legea nr.302/2004, prin art.72 alin.2 se prevede doar conditia ca persoana respectiva sa fi fost condamnata in lipsa. Raportat la aceste dispozitii, se observa ca este indeplinita conditia ceruta de lege, condamnata Pana Doina Elena fiind condamnata in lipsa, astfel ca, dupa manifestarea de vointa a acesteia in sensul rejudecarii, cererea acesteia trebuia admisa.
Curtea mai retine ca, dupa emiterea mandatului european de arestare, statul german, ca instanta de executare a mandatului european de arestare emis de Judecatoria Fagaras, a solicitat, in doua randuri, respectiv 30.11.2007 si 21.12.2007, garantii cu privire la dreptul condamnatei Pana Doina Elena la o noua procedura judiciara dupa extradarea acesteia din Germania.
Desi Legea nr.302/2004 stipuleaza in mod expres in art.69 ca asigurarea rejudecarii cauzei in prezenta persoanei extradate, in conditiile art. 34 alin. (1), este data de Ministerul Justitiei, Judecatoria Fagaras, prin adresa nr.1436/2003 din data de 4 decembrie 2007, a fost cea care dat un raspuns solicitarii Procurorului General C.P. 1571 59005 Hamm, facand referiri cu privire la starea de fapt avuta in vedere la condamnarea persoanei aflate in procedura extradarii, cat si cu privire la textele de lege considerate a fi relevante.
Curtea retine ca fiind incident cazul de casare prevazut de art.3859 pct.10 Cod procedura penala – instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului, iar nu cel invocat de recurenta, prin aparator, deoarece cazul de casare prevazut la pct.18 are in vedere, ca si premisa, o hotarare de achitare sau de condamnare.
Pentru considerentele de mai sus, in baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedura penala, Curtea va admite recursul declarat de condamnata Pana Doina Elena impotriva deciziei penale nr.162/A/02.07.2008 a Tribunalului Brasov pe care o va casa si, totodata, va desfiinta si sentinta penala nr.114/07.04.2008 a Judecatoriei Fagaras.
Rejudecand,
In baza art.5221 Cod procedura penala raportat la art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004a admis cererea formulata de condamnata Pana Doina Elena privind rejudecarea cauzei in care, prin sentinta penala nr.301/2004 a Judecatoriei Fagaras, definitiva prin decizia penala nr.609/R/2005 a Curtii de Apel Brasov, a fost condamnata la pedeapsa de 4 ani inchisoare si va trimite cauza Judecatoriei Fagaras, spre rejudecare.
In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate in recurs au ramas in sarcina statului.
M.A.
Opinie separata:
Contrar opiniei majoritare, apreciez ca recursul condamnatei ar fi trebuit respins, in temeiul prevederilor art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedura penala, iar hotararile pronuntate in cauza – mentinute, pentru urmatoarele considerente:
Intr-adevar, dispozitiile art. 72 alin.2 din Legea nr. 302/204 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala (care nu au fost modificate prin Legea nr. 224/2006) prevad ca daca extradatul a fost condamnat in lipsa, acesta va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute de art. 34 alin.1 din acelasi act normativ.
Aceste dispozitii au caracter de norma de drept material, ce are insa nevoie de un cadrul procedural care sa ii permita valorificarea, acest cadru fiind oferit de dispozitiile art. 5221 Cod procedura penala, care reglementeaza conditiile concrete si procedura care trebuie urmata in cazul rejudecarii celor judecati in lipsa in caz de condamnare.
De altfel, aceste dispozitii au fost si comunicate autoritatii judiciare germane drept temei legal ce permite rejudecarea persoanelor judecate si condamnate in lipsa.
In conformitate cu dispozitiile art. 5221 Cod procedura penala, a caror aplicare a fost solicitata de catre condamnata, rejudecarea dupa extradare are loc numai in cazul persoanelor judecate si condamnate in lipsa.
Pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decat aceea ce include in sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe intreaga durata a procedurii de judecata.
Din examinarea actelor dosarului nr. 1436/2003 al Judecatoriei Fagaras rezulta ca inculpata Pana Doina Elena a fost prezenta la termenele de judecata, inclusiv la termenul de judecata la care au avut loc dezbaterile, fiind asistata de catre avocat ales.
Impotriva sentintei penale nr. 301/8.09.2004 a Judecatoriei Fagaras inculpata Pana Doina Elena a declarat apel, iar in faza procesuala a apelului a fost reprezentata de acelasi avocat ales ca si in fata instantei de fond, chiar fiul acesteia declarand ca mama sa este plecata la munca in strainatate, dar stie despre derularea procedurilor impotriva sa.
De asemenea, impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs inculpata Pana Doina Elena, fiind reprezentata de acelasi avocat ales.
Astfel, lipsa inculpatei de la judecata in apel si recurs din motive particulare nu a impiedicat solutionarea in conditii legale a cailor de atac, prin reprezentarea sa de catre un avocat ales.
Luand in calcul faptul ca dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut in Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 parag.3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el insusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este in principiu obligatorie la solutionarea cauzei.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului este constanta in a afirma ca in cazul procedurii in apel sau in recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitandu-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri in care audienta se desfasoara fara prezenta celui cauzat (Hotararea Ekbatani).
Se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci cand asigurarea acestei conditii ar conduce la amanarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situatie a fost verificata si constatata si daca inculpatul are o culpa in absenta sa (Hotararea Colozza si Rubinat).
Astfel, apreciez ca nu se poate accepta sustinerea condamnatei Pana Doina Elena ca este o persoana judecata si condamnata in lipsa, deoarece ea a fost prezenta la judecata in fond, a exercitat toate caile de atac ordinare, fiind reprezentata de catre avocat ales, iar plecarea sa in strainatate nu are nici o relevanta, condamnata neputand sa isi invoce propria culpa in favoarea sa, in cererea de rejudecare a cauzei.
Decizia penala nr. 707/R din 26 septembrie 2008 – A.M.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
Cerere de restituire formulata in temeiul art. II (1) din Legea nr. 368/2013. Distinctie intre unitate detinatoare si unitate investita cu solutionarea notificarii. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicita compensarea. - Decizie nr. 647/Ap din data de 03.05.2016
Pierderea calitatii de asociat urmare a executarii silite a partilor sociale. Nulitatea absoluta a hotararilor AGA adoptate dupa transmiterea partilor sociale catre o terta persoana. - Decizie nr. 433/R din data de 25.10.2016