Eroare viciu de consimtamant. Coroborarea dispozitiilor art. 954 cod civil cu cele ale art. 6, 60 si 4 din Legea nr. 36/1995.
(Decizie nr. 197/R din data de 24.06.2008 pronuntata de Curtea de Apel Brasov) Eroare viciu de consimtamant. Coroborarea dispozitiilor art. 954 cod civil cu cele ale art. 6, 60 si 4 din Legea nr. 36/1995.
Prin sentinta civila nr. 470/20.04.2007 Judecatoria Brasov s-a respins actiunea formulata si completata de reclamantul CARLEBACH ELIEZER CLIFTON, impotriva paratilor PARLOG BOGDAN CIPRIAN, STEFAN ALINA IULIANA si BNP CRACIUN NICUSOR. A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1500 RON.
Prin decizia civila nr. 37/12.02.2008 Tribunalul Brasov s-a admis apelul declarat de catre apelantul reclamant CARLEBACH ELIEZER CLIFTON impotriva sentintei civile nr. 470/ 20.04.2007, pronuntata de Judecatoria Zarnesti in dosarul nr. 1163/C/2006, care a fost schimbata in tot si in consecinta a fost admisa actiunea formulata si completata de reclamantul Carlebach Eliezer Clifton, in contradictoriu cu paratii Parlog Bogdan Ciprian, Stefan Alina Iuliana si Biroul Notarului Public Craciun Nicusor.
A fost anulata declaratia autentificata sub nr. 1097/07.06.2006 de catre Biroul Notarului Public Craciun Nicusor. S-a dispus inscrierea in CF nr. 80 a localitatii Holbav a dreptului de uzufruct viager al apelantului reclamant Carlebach Eliezer Clifton, astfel cum a fost constituit initial prin actul autentificat sub nr. 1698/28.08.2003. Au fost obligati intimatii parati sa plateasca apelantului reclamant suma de 2010 lei reprezentand cheltuieli de judecata in apel, cate 670 lei fiecare .
Impotriva acestei decizii au declarat apel paratii Parlog Bogdan Ciprian, Stefan Alina Iuliana si Biroul Notarului Public Craciun Nicusor.
Recursul primilor doi parati este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 6, 8 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor se arata ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, in sensul ca prin actiunea introductiva de instanta reclamantul a invocat ca si cauza de nulitate dolul – viciu de consimtamant si nu si eroarea. Acest din urma viciu a fost dezvoltat numai cu ocazia apelului, iar instanta de apel, incalcand dispozitiile art. 294 Cod procedura civila, a admis actiunea pentru aceasta cauza de nulitate.
Instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii schimband intelesul lamurit al acestuia sub doua aspecte:
In primul rand declaratia contestata nu este o simpla declaratie a partii ci una data in forma autentica care, potrivit art. 1173 Cod civil are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile pe care le constata, iar in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator face credinta pana la inscrierea in fals. Or, prin rezolutia procurorului, ca urmare a plangerii penale inaintate de catre reclamant, s-a dispus neinceperea urmaririi penale privind infractiunile de inselaciune, abuz in serviciu si fals intelectual fata de notar si inselaciune fata de recurenti.
In privinta cunoasterii limbii romane de catre reclamant se arata ca din succesiunea in timp a diferitelor acte notariale incheiate de catre parat rezulta fara dubiu ca dupa anul 2003 aceasta nu a mai avut nevoie de prezenta unui traducator fiind un bun cunoscator al limbii romane. Mai mult decat atat, conform recunoasterii sale la interogatoriu el este cel care a redactat cuvantul renuntare din cuprinsul declaratiei autentice, acest cuvant fiind unul uzual al carui sens nu este greu de cunoscut. In acest sens nu este pertinenta nici declaratia martorului audiat in apel pentru ca cele relatate de el sunt cunoscute numai de la reclamant si nu reprezinta constatarile sale personale.
In al doilea rand instanta a retinut o alta cauza de nulitate, care nu se regaseste in actiunea introductiva, respectiv eroarea asupra naturii actului, cand de fapt reclamantul a invocat dolul. De altfel, fiind un act unilateral nu poate fi retinut dolul ca viciu de consimtamant pentru ca el ar trebui sa provina de la cocontractant, or, in speta nu exista cocontractant.
Ultimul motiv de recurs se refera la aplicarea gresita a legii.
Recurentii invoca retinerea gresita de catre instanta de apel a incalcarii dispozitiilor art. 6 si 60 din Legea nr. 36/1995 avand in vedere ca din chiar continutul declaratiei rezulta ca notarul si-a indeplinit obligatia de a pune in vedere partii sa citeasca continutul actului, confirmand acest fapt. De asemenea, nu se considera a fi incalcate dispozitiile art. 47 din acelasi act normativ pentru ca nu este o obligatie a notarului sa puna la dispozitia partii un interpret, ci este o posibilitate a partii de a solicita prezenta unui traducator autorizat.
O ultima critica in cuprinsul acestui motiv de recurs se refera la gresita aplicare a dispozitiilor art. 99 – 100 din Legea nr. 36/1995 si ignorarea dispozitiilor art. 1173 Cod civil. In acest sens se considera ca atata timp cat nu a existat o inscriere in fals cu privire la cunoasterea limbii romane de catre reclamant ea nu poate fi considerata o eroare asupra naturii actului incheiat, constatarile notarului public avand putere doveditoare deplina.
Recursul paratei BNP Nicusor Craciun este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea criticilor se arata ca retinerea instantei de apel cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 6 si 60 din Legea nr. 36/1995 nu este legala. Instanta a considerat ca notarul nu si-a indeplinit obligatia de a explica partii intelesul continutului actului, ca acesta nu a citit declaratia si nu a inteles-o nefiind cunoscator al limbii romane, ceea ce ar fi impus prezenta unui traducator autorizat, in conditiile in care nu exista nici o proba in acest sens, declaratia martorului pe care s-a bazat instanta fiind a unei persoane care nu a fost de fata la incheierea actului. De altfel, din chiar cuprinsul declaratiei reiese ca partea a citit si a consimtit la autentificarea declaratiei sale, iar cunoasterea limbii romane este un fapt declarat de catre reclamant si constatat si de catre notar.
In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 36/1995 recurentul considera ca instanta a ignorat faptul ca reclamantul cunoaste limba romana, asa cum reiese din alte acte notariale depuse la dosar si incheiate anterior acestei declaratii, si asa cum reiese si din declaratia martorului audiat in cauza si din rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov. De altfel cuprinsul articolului sus-mentionat prevede expres ca traducerea poate fi facuta de notarul public, de o persoana angajata a biroului notarial sau de un traducator autorizat si nu de alte persoane in care partea are incredere cum ar fi concubina acestuia sau avocatul. In aceste conditii rationamentul instantei privitor la increderea pe care a avut-o in explicatiile concubinei sale nu pot fi analizate in contextul in care notarul nu si-a indeplinit atributiile legale.
In dovedirea motivelor de recurs s-a admis si administrat proba cu inscrisuri.
Intimatul nu a depus intampinare.
Examinand recursurile, prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca acestea nu sunt fondate.
In ceea ce priveste recursul declarat de intimatii Parlog Bogdan Ciprian si Stefan Alina Iuliana.
Instanta de apel nu a incalcat dispozitiile art. 294 Cod procedura civila si nu a acordat altceva decat s-a cerut. In cuprinsul actiunii introductive de instanta, in motivarea in fapt reclamantul face vorbire constant de eroarea in care a fost cu privire la actul pe care urma sa il semneze, iar in drept actiunea este intemeiata si pe dispozitiile art. 954 Cod civil, asa incat eroarea ca viciu de consimtamant a fost invocata de parte chiar prin actiunea introductiva de instanta.
Potrivit art. 1173 Cod civil actul autentic are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile pe care le constata, iar in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator face credinta pana la inscrierea in fals.
Aceasta dispozitie legala nu trebuie insa interpretata in sensul absolutist invocat de catre recurenti. Faptul ca prin rezolutia procurorului s-a dispus neinceperea urmaririi penale, ceea ce semnifica inexistenta unei infractiuni, nu inlatura posibilitatea partii de a invoca existenta unui viciu de consimtamant. Incheierea unui act in care consimtamantul a fost viciat nu are in mod obligatoriu conotatii penale, ci poate ramane in taramul civilului.
Faptul cunoasterii sau nu a limbii romane de catre recurent nu poate fi interpretata numai prin prisma cunoasterii vocabularului uzual sau a faptului ca in doua dintre actele notariale incheiate anterior acestei declaratii s-a consemnat ca este cunoscator al limbii romane. Asa cum corect a retinut instanta de apel, limbajul juridic, chiar daca contine si cuvinte ce sunt folosite in limbajul comun, are un inteles si o finalitate diferita de intelesul comun.
In ceea ce priveste retinerea de catre instanta a erorii asupra naturii actului nu poate fi retinuta critica referitoare la faptul ca nu a fost invocata eroarea ci dolul, pentru ca ea nu este reala, asa cum am aratat mai sus, iar sustinerea ca eroarea se poate invoca numai in cadrul unei conventii si nu a unui act unilateral nu poate fi primita intrucat in ambele cazuri vointa liber exprimata a partii este un element esential al actului juridic, care poate fi viciat si care poate duce la anulabilitatea actului.
Legat de gresita aplicare a legii.
Instanta de apel a facut o corecta interpretare si aplicare a legii in ceea ce priveste art. 6, 60 si 47 din Legea nr. 36/1995. Aceste texte de lege trebuie interpretate coroborat pentru ca art. 6 instituie norma generala de verificare si intocmire a actelor notariale, norma care cuprinde o obligatie legala a notarului de a se asigura, printre altele, ca persoana care semneaza actul este nu numai cunoscatoare a limbii romane la nivel de conversatie uzuala, ci si constienta de semnificatia si efectele juridice ale actului pe care il semneaza. Aceasta obligatie legala, cuprinsa in partea de dispozitii generale a legii, este detailata in art. 60 care impune obligatia notarului de a pune partea sa citeasca actul intocmit inaintea luarii consimtamantului si de a se asigura ca partea a inteles continutul sau. Obligatia aceasta este cu atat mai importanta cu cat partea care semneaza actul nu are ca limba materna limba romana si este cetatean strain. Normele legale mai sus-mentionate trebuie la randul lor coroborate cu dispozitiile art. 47 care, chiar daca folosesc termenul de „posibilitate”, nu pot fi interpretate in sensul ca ar fi doar o posibilitate a partii care il exonereaza pe notar de obligatia sa legala inscrisa in art. 6 si 60.
Nici critica legata de aplicarea gresita a dispozitiilor art. 99 si 100 din Legea nr. 36/1995 raportate la dispozitiile art. 1173 Cod civil nu este fondata. Dreptul persoanei de a se adresa instantei judecatoresti pentru anularea unui act notarial nu poate fi ingradita de faptul ca nu s-a facut o inscriere in fals a reclamantului. Procedura inscrierii in fals este proprie doar fazei de administrare a dovezii cu inscrisuri in cursul procesului civil, ea neputand fi facuta in afara unei actiuni promovate in justitie, iar actiunea de fata tinde la constatarea existentei unui viciu de consimtamant la incheierea actului, viciu de consimtamant care se datoreaza partial si faptului ca notarul nu si-a indeplinit complet obligatiile legale ce ii reveneau. Constatarile personale ale notarului au credinta deplina numai in masura in care se face dovada ca au fost respectate in totalitate normele legale in materie si ca acesta a depus toate diligentele impuse de lege.
Pentru toate considerentele de mai sus, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul paratilor va fi respins.
In ceea ce priveste recursul paratului BNP Craciun Nicusor.
Referitor la aplicarea gresita a dispozitiilor art. 6 si 60 din Legea nr. 36/1995 motivele de critica se pliaza pe cele ale celorlalti recurenti analizate anterior, iar instanta pastreaza acelasi rationament si pentru respingerea acestora. Invocarea faptului ca notarul a constatat personal ca partea vorbeste limba romana si l-a pus sa citeasca actul inainte de semnare nu face dovada deplina ca nu exista o viciere a consimtamantului si nici nu il exonereaza de obligatiile legale impuse de actul normativ ce ii reglementeaza profesia, atata timp cat nu se contesta faptul ca partea este cetatean britanic, ceea ce presupune o cunoastere la nivel de conversatie uzuala a limbii romane. Declaratia martorului audiat de instanta de apel, si retinuta ca proba de catre aceasta, nu este singura dovada care a dus la rationamentul instantei, iar faptul ca martorul cunostea din spusele reclamantului cele petrecute nu face inadmisibila marturia sa, atata timp cat se coroboreaza si cu celelalte probe administrate de instanta.
Legat de aplicarea gresita a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 36/1995. In ceea ce priveste aspectul cunoasterii limbii romane, asa cum s-a aratat si anterior nu este vorba de limbajul comun ci de cel juridic cu consecintele si efectele sale, iar simplul fapt ca mai multe peroane sau organe, inclusiv notarul sau procurorul au constatat ca partea vorbeste limba romana nu poate fi interpretat in sensul ca vointa sa nu a putut fi viciata prin eroare. Nici existenta unor acte notariale sau sub semnatura privata, incheiate de parte in limba romana, si depuse ca probe in instantele anterioare si in instanta de apel nu face dovada deplina ca partea nu a fost indusa in eroare de catre ceilalti parati, respectiv de concubina sa. Ceea ce instanta de apel a retinut in mod temeinic nu este faptul ca notarul ar fi avut vreo influenta asupra vicierii consimtamantului, ci faptul ca acesta nu si-a indeplinit in mod complet obligatiile legale privind asigurarea unui traducator autorizat in conditiile art. 47 din Legea nr. 36/1995, avand in vedere ca avea cunostinta de faptul ca reclamantul este cetatean britanic si cunostea si consecintele juridice ale declaratiei pe care acesta urma sa o semneze.
Asa fiind, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, si recursul acestei parate va fi respins.
Fata de declaratia avocatului partii instanta urmeaza sa ia act de faptul ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Decizia civila nr. 197/R din 24 iunie 2008 – R.M.T.
Prin sentinta civila nr. 470/20.04.2007 Judecatoria Brasov s-a respins actiunea formulata si completata de reclamantul CARLEBACH ELIEZER CLIFTON, impotriva paratilor PARLOG BOGDAN CIPRIAN, STEFAN ALINA IULIANA si BNP CRACIUN NICUSOR. A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1500 RON.
Prin decizia civila nr. 37/12.02.2008 Tribunalul Brasov s-a admis apelul declarat de catre apelantul reclamant CARLEBACH ELIEZER CLIFTON impotriva sentintei civile nr. 470/ 20.04.2007, pronuntata de Judecatoria Zarnesti in dosarul nr. 1163/C/2006, care a fost schimbata in tot si in consecinta a fost admisa actiunea formulata si completata de reclamantul Carlebach Eliezer Clifton, in contradictoriu cu paratii Parlog Bogdan Ciprian, Stefan Alina Iuliana si Biroul Notarului Public Craciun Nicusor.
A fost anulata declaratia autentificata sub nr. 1097/07.06.2006 de catre Biroul Notarului Public Craciun Nicusor. S-a dispus inscrierea in CF nr. 80 a localitatii Holbav a dreptului de uzufruct viager al apelantului reclamant Carlebach Eliezer Clifton, astfel cum a fost constituit initial prin actul autentificat sub nr. 1698/28.08.2003. Au fost obligati intimatii parati sa plateasca apelantului reclamant suma de 2010 lei reprezentand cheltuieli de judecata in apel, cate 670 lei fiecare .
Impotriva acestei decizii au declarat apel paratii Parlog Bogdan Ciprian, Stefan Alina Iuliana si Biroul Notarului Public Craciun Nicusor.
Recursul primilor doi parati este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 6, 8 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor se arata ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, in sensul ca prin actiunea introductiva de instanta reclamantul a invocat ca si cauza de nulitate dolul – viciu de consimtamant si nu si eroarea. Acest din urma viciu a fost dezvoltat numai cu ocazia apelului, iar instanta de apel, incalcand dispozitiile art. 294 Cod procedura civila, a admis actiunea pentru aceasta cauza de nulitate.
Instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii schimband intelesul lamurit al acestuia sub doua aspecte:
In primul rand declaratia contestata nu este o simpla declaratie a partii ci una data in forma autentica care, potrivit art. 1173 Cod civil are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile pe care le constata, iar in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator face credinta pana la inscrierea in fals. Or, prin rezolutia procurorului, ca urmare a plangerii penale inaintate de catre reclamant, s-a dispus neinceperea urmaririi penale privind infractiunile de inselaciune, abuz in serviciu si fals intelectual fata de notar si inselaciune fata de recurenti.
In privinta cunoasterii limbii romane de catre reclamant se arata ca din succesiunea in timp a diferitelor acte notariale incheiate de catre parat rezulta fara dubiu ca dupa anul 2003 aceasta nu a mai avut nevoie de prezenta unui traducator fiind un bun cunoscator al limbii romane. Mai mult decat atat, conform recunoasterii sale la interogatoriu el este cel care a redactat cuvantul renuntare din cuprinsul declaratiei autentice, acest cuvant fiind unul uzual al carui sens nu este greu de cunoscut. In acest sens nu este pertinenta nici declaratia martorului audiat in apel pentru ca cele relatate de el sunt cunoscute numai de la reclamant si nu reprezinta constatarile sale personale.
In al doilea rand instanta a retinut o alta cauza de nulitate, care nu se regaseste in actiunea introductiva, respectiv eroarea asupra naturii actului, cand de fapt reclamantul a invocat dolul. De altfel, fiind un act unilateral nu poate fi retinut dolul ca viciu de consimtamant pentru ca el ar trebui sa provina de la cocontractant, or, in speta nu exista cocontractant.
Ultimul motiv de recurs se refera la aplicarea gresita a legii.
Recurentii invoca retinerea gresita de catre instanta de apel a incalcarii dispozitiilor art. 6 si 60 din Legea nr. 36/1995 avand in vedere ca din chiar continutul declaratiei rezulta ca notarul si-a indeplinit obligatia de a pune in vedere partii sa citeasca continutul actului, confirmand acest fapt. De asemenea, nu se considera a fi incalcate dispozitiile art. 47 din acelasi act normativ pentru ca nu este o obligatie a notarului sa puna la dispozitia partii un interpret, ci este o posibilitate a partii de a solicita prezenta unui traducator autorizat.
O ultima critica in cuprinsul acestui motiv de recurs se refera la gresita aplicare a dispozitiilor art. 99 – 100 din Legea nr. 36/1995 si ignorarea dispozitiilor art. 1173 Cod civil. In acest sens se considera ca atata timp cat nu a existat o inscriere in fals cu privire la cunoasterea limbii romane de catre reclamant ea nu poate fi considerata o eroare asupra naturii actului incheiat, constatarile notarului public avand putere doveditoare deplina.
Recursul paratei BNP Nicusor Craciun este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea criticilor se arata ca retinerea instantei de apel cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 6 si 60 din Legea nr. 36/1995 nu este legala. Instanta a considerat ca notarul nu si-a indeplinit obligatia de a explica partii intelesul continutului actului, ca acesta nu a citit declaratia si nu a inteles-o nefiind cunoscator al limbii romane, ceea ce ar fi impus prezenta unui traducator autorizat, in conditiile in care nu exista nici o proba in acest sens, declaratia martorului pe care s-a bazat instanta fiind a unei persoane care nu a fost de fata la incheierea actului. De altfel, din chiar cuprinsul declaratiei reiese ca partea a citit si a consimtit la autentificarea declaratiei sale, iar cunoasterea limbii romane este un fapt declarat de catre reclamant si constatat si de catre notar.
In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 36/1995 recurentul considera ca instanta a ignorat faptul ca reclamantul cunoaste limba romana, asa cum reiese din alte acte notariale depuse la dosar si incheiate anterior acestei declaratii, si asa cum reiese si din declaratia martorului audiat in cauza si din rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov. De altfel cuprinsul articolului sus-mentionat prevede expres ca traducerea poate fi facuta de notarul public, de o persoana angajata a biroului notarial sau de un traducator autorizat si nu de alte persoane in care partea are incredere cum ar fi concubina acestuia sau avocatul. In aceste conditii rationamentul instantei privitor la increderea pe care a avut-o in explicatiile concubinei sale nu pot fi analizate in contextul in care notarul nu si-a indeplinit atributiile legale.
In dovedirea motivelor de recurs s-a admis si administrat proba cu inscrisuri.
Intimatul nu a depus intampinare.
Examinand recursurile, prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca acestea nu sunt fondate.
In ceea ce priveste recursul declarat de intimatii Parlog Bogdan Ciprian si Stefan Alina Iuliana.
Instanta de apel nu a incalcat dispozitiile art. 294 Cod procedura civila si nu a acordat altceva decat s-a cerut. In cuprinsul actiunii introductive de instanta, in motivarea in fapt reclamantul face vorbire constant de eroarea in care a fost cu privire la actul pe care urma sa il semneze, iar in drept actiunea este intemeiata si pe dispozitiile art. 954 Cod civil, asa incat eroarea ca viciu de consimtamant a fost invocata de parte chiar prin actiunea introductiva de instanta.
Potrivit art. 1173 Cod civil actul autentic are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile pe care le constata, iar in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator face credinta pana la inscrierea in fals.
Aceasta dispozitie legala nu trebuie insa interpretata in sensul absolutist invocat de catre recurenti. Faptul ca prin rezolutia procurorului s-a dispus neinceperea urmaririi penale, ceea ce semnifica inexistenta unei infractiuni, nu inlatura posibilitatea partii de a invoca existenta unui viciu de consimtamant. Incheierea unui act in care consimtamantul a fost viciat nu are in mod obligatoriu conotatii penale, ci poate ramane in taramul civilului.
Faptul cunoasterii sau nu a limbii romane de catre recurent nu poate fi interpretata numai prin prisma cunoasterii vocabularului uzual sau a faptului ca in doua dintre actele notariale incheiate anterior acestei declaratii s-a consemnat ca este cunoscator al limbii romane. Asa cum corect a retinut instanta de apel, limbajul juridic, chiar daca contine si cuvinte ce sunt folosite in limbajul comun, are un inteles si o finalitate diferita de intelesul comun.
In ceea ce priveste retinerea de catre instanta a erorii asupra naturii actului nu poate fi retinuta critica referitoare la faptul ca nu a fost invocata eroarea ci dolul, pentru ca ea nu este reala, asa cum am aratat mai sus, iar sustinerea ca eroarea se poate invoca numai in cadrul unei conventii si nu a unui act unilateral nu poate fi primita intrucat in ambele cazuri vointa liber exprimata a partii este un element esential al actului juridic, care poate fi viciat si care poate duce la anulabilitatea actului.
Legat de gresita aplicare a legii.
Instanta de apel a facut o corecta interpretare si aplicare a legii in ceea ce priveste art. 6, 60 si 47 din Legea nr. 36/1995. Aceste texte de lege trebuie interpretate coroborat pentru ca art. 6 instituie norma generala de verificare si intocmire a actelor notariale, norma care cuprinde o obligatie legala a notarului de a se asigura, printre altele, ca persoana care semneaza actul este nu numai cunoscatoare a limbii romane la nivel de conversatie uzuala, ci si constienta de semnificatia si efectele juridice ale actului pe care il semneaza. Aceasta obligatie legala, cuprinsa in partea de dispozitii generale a legii, este detailata in art. 60 care impune obligatia notarului de a pune partea sa citeasca actul intocmit inaintea luarii consimtamantului si de a se asigura ca partea a inteles continutul sau. Obligatia aceasta este cu atat mai importanta cu cat partea care semneaza actul nu are ca limba materna limba romana si este cetatean strain. Normele legale mai sus-mentionate trebuie la randul lor coroborate cu dispozitiile art. 47 care, chiar daca folosesc termenul de „posibilitate”, nu pot fi interpretate in sensul ca ar fi doar o posibilitate a partii care il exonereaza pe notar de obligatia sa legala inscrisa in art. 6 si 60.
Nici critica legata de aplicarea gresita a dispozitiilor art. 99 si 100 din Legea nr. 36/1995 raportate la dispozitiile art. 1173 Cod civil nu este fondata. Dreptul persoanei de a se adresa instantei judecatoresti pentru anularea unui act notarial nu poate fi ingradita de faptul ca nu s-a facut o inscriere in fals a reclamantului. Procedura inscrierii in fals este proprie doar fazei de administrare a dovezii cu inscrisuri in cursul procesului civil, ea neputand fi facuta in afara unei actiuni promovate in justitie, iar actiunea de fata tinde la constatarea existentei unui viciu de consimtamant la incheierea actului, viciu de consimtamant care se datoreaza partial si faptului ca notarul nu si-a indeplinit complet obligatiile legale ce ii reveneau. Constatarile personale ale notarului au credinta deplina numai in masura in care se face dovada ca au fost respectate in totalitate normele legale in materie si ca acesta a depus toate diligentele impuse de lege.
Pentru toate considerentele de mai sus, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul paratilor va fi respins.
In ceea ce priveste recursul paratului BNP Craciun Nicusor.
Referitor la aplicarea gresita a dispozitiilor art. 6 si 60 din Legea nr. 36/1995 motivele de critica se pliaza pe cele ale celorlalti recurenti analizate anterior, iar instanta pastreaza acelasi rationament si pentru respingerea acestora. Invocarea faptului ca notarul a constatat personal ca partea vorbeste limba romana si l-a pus sa citeasca actul inainte de semnare nu face dovada deplina ca nu exista o viciere a consimtamantului si nici nu il exonereaza de obligatiile legale impuse de actul normativ ce ii reglementeaza profesia, atata timp cat nu se contesta faptul ca partea este cetatean britanic, ceea ce presupune o cunoastere la nivel de conversatie uzuala a limbii romane. Declaratia martorului audiat de instanta de apel, si retinuta ca proba de catre aceasta, nu este singura dovada care a dus la rationamentul instantei, iar faptul ca martorul cunostea din spusele reclamantului cele petrecute nu face inadmisibila marturia sa, atata timp cat se coroboreaza si cu celelalte probe administrate de instanta.
Legat de aplicarea gresita a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 36/1995. In ceea ce priveste aspectul cunoasterii limbii romane, asa cum s-a aratat si anterior nu este vorba de limbajul comun ci de cel juridic cu consecintele si efectele sale, iar simplul fapt ca mai multe peroane sau organe, inclusiv notarul sau procurorul au constatat ca partea vorbeste limba romana nu poate fi interpretat in sensul ca vointa sa nu a putut fi viciata prin eroare. Nici existenta unor acte notariale sau sub semnatura privata, incheiate de parte in limba romana, si depuse ca probe in instantele anterioare si in instanta de apel nu face dovada deplina ca partea nu a fost indusa in eroare de catre ceilalti parati, respectiv de concubina sa. Ceea ce instanta de apel a retinut in mod temeinic nu este faptul ca notarul ar fi avut vreo influenta asupra vicierii consimtamantului, ci faptul ca acesta nu si-a indeplinit in mod complet obligatiile legale privind asigurarea unui traducator autorizat in conditiile art. 47 din Legea nr. 36/1995, avand in vedere ca avea cunostinta de faptul ca reclamantul este cetatean britanic si cunostea si consecintele juridice ale declaratiei pe care acesta urma sa o semneze.
Asa fiind, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, si recursul acestei parate va fi respins.
Fata de declaratia avocatului partii instanta urmeaza sa ia act de faptul ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Decizia civila nr. 197/R din 24 iunie 2008 – R.M.T.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
Cerere de restituire formulata in temeiul art. II (1) din Legea nr. 368/2013. Distinctie intre unitate detinatoare si unitate investita cu solutionarea notificarii. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicita compensarea. - Decizie nr. 647/Ap din data de 03.05.2016
Pierderea calitatii de asociat urmare a executarii silite a partilor sociale. Nulitatea absoluta a hotararilor AGA adoptate dupa transmiterea partilor sociale catre o terta persoana. - Decizie nr. 433/R din data de 25.10.2016