Litigiu de munca. Aplicarea sanctiunii disciplinare. Termene
(Decizie nr. 920/R din data de 28.05.2008 pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures)Conform art. 268 alin. 1 din Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Textul citat reglementeaza doua termene diferite in interiorul carora angajatorul va putea aplica sanctiuni disciplinare - unul de 30 de zile calendaristice si altul de 6 luni.
Primul termen curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare si nu de la data luarii la cunostinta despre savarsirea faptei, deoarece doar la momentul finalizarii cercetarii disciplinare prealabile, prevazute de art. 267 din Codul muncii, se poate aprecia daca o fapta savarsita de salariat este sau nu abatere disciplinara, astfel cum este definita de art. 263 alin. 2 din Codul muncii.
Prin sentinta civila nr. 3 din 8 ianuarie 2008, Tribunalul Mures a admis actiunea civila formulata de reclamantul C. E. in contradictoriu cu parata Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania - Asociatia pentru Drepturi de Autor, a anulat decizia nr. 45/ 2 iulie 2007 emisa de parata, a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a invocat din oficiu nerespectarea de catre angajator a dispozitiilor art. 268 alin. 1 Codul Muncii, la emiterea deciziei atacate, aratand ca parata a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare imputate reclamantului la data de 30 mai 2007. O analiza a referatului nr. 11 din 29 mai 2007 emis de serviciul personal din cadrul paratei conduce la concluzia cuprinderii in acesta a faptelor descrise in decizie ca abateri disciplinare savarsite de reclamant.
S-a mai retinut ca parata avea obligatia sa emita decizia de sanctionare in termenul de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta a faptelor retinute ca abateri disciplinare, termen calculat din 30 mai 2007, insa decizia atacata a fost emisa abia in data de 2 iulie 2007, peste termenul prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii. Nerespectarea acestui termen imperativ atrage sanctiunea nulitatii deciziei, acest motiv de nulitate facand de prisos examinarea celorlalte motive de nelegalitate evocate de reclamant cu privire la aplicarea sanctiunii disciplinare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, solicitand admiterea recursului si pe cale de consecinta: - in principal: modificarea in tot a sentintei, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata;
- in subsidiar: - casarea sentintei si trimiterea cauzei la Tribunalul Mures in vederea rejudecarii cauzei;
- obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentei cauze ( fond si recurs).
In dezvoltarea motivelor de recurs in raport de dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat sub nici o forma asupra apararilor formulate de UCMR-ADA cu privire la respectarea termenului prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii. Decizia atacata a fost emisa in interiorul termenului de 30 de zile prevazute de art. 268 alin. 1 Codul Muncii. Acest termen curge numai de la data de 2 iulie 2007, data la care a fost incheiat si inaintat conducerii raportul comisiei de cercetare disciplinara. Decizia putea fi emisa numai dupa realizarea cercetarii disciplinare prealabile prevazuta de art. 267 Codul Muncii. Termenul de 30 de zile nu putea curge inainte de a se naste dreptul lor de a dispune aplicarea sanctiunii disciplinare.
Mai mult, legiuitorul a inteles sa faca in mod expres distinctie intre cele doua elemente juridice: fapta si abatere disciplinara. Aceasta concluzie rezulta in mod clar si prin interpretarea sistematica, logica si literala a dispozitiilor art. 267 si 268 alin 2 Codul Muncii. Decizia atacata a fost emisa in scris chiar prima zi din termenul de 30 de zile prevazut de art. 268 alin.1 Codul Muncii.
Chiar daca termenul de aplicare a sanctiunii la care face referire instanta de fond ar fi putut curge inainte de efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, termenul de 30 de zile prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii a fost suspendat pentru 14 zile ( concediu pentru incapacitate temporara de munca), conform art. 50 alin. 1, lit. b Codul Muncii, art. 267 alin 1 si 3 Codul Muncii, in perioada 6 iunie 2007 - 19 iunie 2007, astfel ca decizia atacata a fost emisa cu mult inainte de implinirea termenului de 30 de zile.
Data de 2 iulie 2007 se situa in cadrul termenului de 30 de zile prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii deoarece :
- 1 iunie 2007 si nu 30 mai 2007 este data la care Directorul General al UCMR-ADA a luat cunostinta de referat.
- chiar daca termenul s-ar fi calculat de la data de 30 mai 2007, s-ar fi aplicat dispozitiile art. 101 alin. 1 Cod procedura civila iar ultima zi ar fi fost 2 iulie 2007.
In drept, a invocat dispozitiile art. 101 alin. 1 si 5, art. 299 si rum., Cod procedura civila, art. 49 alin. 3, art. 50 alin. 1, lit. b, art. 267 alin 1 si 3, art. 268 alin 1 Codul Muncii.
A anexat recursului copia certificatului de concediu medical al reclamantului (fila 8).
Intimatul reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, cu consecinta mentinerii integrale a hotararii instantei de fond, ca fiind legala, temeinica, la adapost de orice critica si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata in recurs, constand in onorariu avocatial.
In considerentele intampinarii s-a aratat ca daca s-ar admite sustinerea recurentei, in sensul ca termenul prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii curge numai si numai dupa efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, aceasta ar insemna lipsirea de eficienta a unei norme juridice imperative, prin adaugarea unui element aleatoriu, supus exclusiv vointei angajatorului. Dispozitiile articolului sus-citat sunt foarte clare, este vorba de un termen special, de 30 de zile calendaristice, iar nu pe zile libere, cum sunt termenele ordinare, care curge de la data cand angajatorul a aflat despre existenta unei fapte calificabile ca abatere disciplinara.
Suspendarea contractului de munca, intervenita de drept, in conditiile art. 50 alin. 1, lit. b, pe perioada incapacitatii de munca, are ca efect, in conformitate cu art. 49 alin. 2 Codul Muncii suspendarea prestarii unui termen imperativ, suspendarea dreptului de a exercita prerogativele ce tin de calitatea de angajator etc.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu, conform prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a anulat decizia nr. 45 din 2 iulie 2007 emisa de parata, pe considerentul ca decizia atacata a fost data cu incalcarea termenului prevazut de art. 268 alin. 1 din Codul Muncii.
Acest motiv de nulitate, invocat din oficiu de catre instanta, a fost admis in mod neintemeiat.
Conform art. 268 alin. 1 din Codul Muncii: "angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei".
Textul sus-citat reglementeaza doua termene diferite in interiorul carora angajatorul va putea aplica sanctiuni disciplinare angajatilor: - unul de 30 de zile calendaristice; altul de 6 luni.
Primul termen curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare. In speta, angajatorul a luat la cunostinta despre abaterea disciplinara savarsita de reclamant prin raportul Comisiei de Cercetare Disciplinara Prealabila a UCMR- ADA din data de 2 iulie 2007 si nu prin referatul UCMR - ADA Serviciul Personal, nr. 11 din 29 mai 2007, cum gresit a retinut instanta de fond. Doar la momentul finalizarii cercetarii disciplinare prealabile, prevazute prin art. 267 Codul Muncii, se poate aprecia daca o fapta savarsita de catre salariat este sau nu abatere disciplinara, astfel cum este definita de art. 263 alin. 2 Codul Muncii. De altfel, in Raportul Comisiei de Cercetare Disciplinara din 2 iulie 2007, se retine, la fila 1, efectuarea cercetarii disciplinare prealabile cu privire la fapta sesizata prin referatul nr. 11/2007, prin care conducerea UCMR - ADA era instiintata despre anumite fapte. La fila 4 din Raport se mentioneaza: " in urma cercetarii disciplinare s-a constatat savarsirea de catre Dl. C.E.I. a urmatoarelor abateri disciplinare"...
Aceleasi mentiuni se regasesc si in decizia nr. 45/2007 unde se specifica expres ca prin referatul nr. 11/2007 s-au adus la cunostinta fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare iar prin Raportul din 2 iulie 2007 s-au constatat abaterile disciplinare.
Fata de starea de fapt expusa mai sus, textul art. 268 alin. 1 Codul Muncii este foarte clar si nu lasa loc la interpretari: termenul de 30 de zile curge de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare si nu de la data luarii la cunostinta despre savarsirea faptei, cum eronat s-a interpretat in hotararea judecatoreasca atacata. Cum acest termen incepe sa curga in speta de la data de 2 iulie 2007, cand Raportul a fost adus la cunostinta conducerii unitatii, instanta de control constata ca decizia a fost emisa cu respectarea termenului prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii.
Chiar daca prin absurd s-ar fi calculat acest termen incepand cu data de 30 mai 2007, cand conducerea unitatii a fost informata despre faptele savarsite de reclamant, decizia a fost emisa in termen intrucat termenul de 30 de zile se calculeaza in conformitate cu art. 101 alin. 1 Cod Procedura civila, pe zile libere adica nu intra in calcul nici ziua cand a inceput, nici cea cand s-a savarsit, fiind susceptibil de intrerupere sau suspendare in conditiile dreptului comun. Cum ultima zi a termenului ar fi fost data de 30 iulie 2007, zi nelucratoare (sambata) potrivit art. 101 alin. 5 Cod procedura civila, termenul s-a prelungit pana la sfarsitul zilei de lucru urmatoare, in speta pana in ziua de luni - 2 iulie 2007.
Curtea a apreciat ca mentiunea " 30 de zile calendaristice" nu intra in categoria unor termene "speciale", fiind aplicabil tot calculul termenului procedural. Distinctia se face numai pentru a nu se confunda cu "zile lucratoare".
Al doilea termen, prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii, de 6 luni, curge de la un moment obiectiv: data savarsirii faptei, care a fost considerata ca zi abatere disciplinara in interiorul acestui termen angajatorul trebuie sa ia cunostinta despre savarsirea abaterii si tot aici se va incadra si termenul de 30 de zile, care va inceta anterior celui de 6 luni sau cel mult concomitent.
Procedand la admiterea nelegala a exceptiei nerespectarii termenului prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii, Curtea a constatat ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, fara a examina celelalte motive de nelegalitate evocate de reclamant si apararile paratei, motiv de casare prevazut de art. 312 alin. 5 Cod procedura civila.
Ca atare, in baza art. 312 alin 1 si 5 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul paratei, a casat integral hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante, pentru cercetarea cauzei sub toate aspectele.
Textul citat reglementeaza doua termene diferite in interiorul carora angajatorul va putea aplica sanctiuni disciplinare - unul de 30 de zile calendaristice si altul de 6 luni.
Primul termen curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare si nu de la data luarii la cunostinta despre savarsirea faptei, deoarece doar la momentul finalizarii cercetarii disciplinare prealabile, prevazute de art. 267 din Codul muncii, se poate aprecia daca o fapta savarsita de salariat este sau nu abatere disciplinara, astfel cum este definita de art. 263 alin. 2 din Codul muncii.
Prin sentinta civila nr. 3 din 8 ianuarie 2008, Tribunalul Mures a admis actiunea civila formulata de reclamantul C. E. in contradictoriu cu parata Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania - Asociatia pentru Drepturi de Autor, a anulat decizia nr. 45/ 2 iulie 2007 emisa de parata, a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a invocat din oficiu nerespectarea de catre angajator a dispozitiilor art. 268 alin. 1 Codul Muncii, la emiterea deciziei atacate, aratand ca parata a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare imputate reclamantului la data de 30 mai 2007. O analiza a referatului nr. 11 din 29 mai 2007 emis de serviciul personal din cadrul paratei conduce la concluzia cuprinderii in acesta a faptelor descrise in decizie ca abateri disciplinare savarsite de reclamant.
S-a mai retinut ca parata avea obligatia sa emita decizia de sanctionare in termenul de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta a faptelor retinute ca abateri disciplinare, termen calculat din 30 mai 2007, insa decizia atacata a fost emisa abia in data de 2 iulie 2007, peste termenul prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii. Nerespectarea acestui termen imperativ atrage sanctiunea nulitatii deciziei, acest motiv de nulitate facand de prisos examinarea celorlalte motive de nelegalitate evocate de reclamant cu privire la aplicarea sanctiunii disciplinare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, solicitand admiterea recursului si pe cale de consecinta: - in principal: modificarea in tot a sentintei, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata;
- in subsidiar: - casarea sentintei si trimiterea cauzei la Tribunalul Mures in vederea rejudecarii cauzei;
- obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentei cauze ( fond si recurs).
In dezvoltarea motivelor de recurs in raport de dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat sub nici o forma asupra apararilor formulate de UCMR-ADA cu privire la respectarea termenului prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii. Decizia atacata a fost emisa in interiorul termenului de 30 de zile prevazute de art. 268 alin. 1 Codul Muncii. Acest termen curge numai de la data de 2 iulie 2007, data la care a fost incheiat si inaintat conducerii raportul comisiei de cercetare disciplinara. Decizia putea fi emisa numai dupa realizarea cercetarii disciplinare prealabile prevazuta de art. 267 Codul Muncii. Termenul de 30 de zile nu putea curge inainte de a se naste dreptul lor de a dispune aplicarea sanctiunii disciplinare.
Mai mult, legiuitorul a inteles sa faca in mod expres distinctie intre cele doua elemente juridice: fapta si abatere disciplinara. Aceasta concluzie rezulta in mod clar si prin interpretarea sistematica, logica si literala a dispozitiilor art. 267 si 268 alin 2 Codul Muncii. Decizia atacata a fost emisa in scris chiar prima zi din termenul de 30 de zile prevazut de art. 268 alin.1 Codul Muncii.
Chiar daca termenul de aplicare a sanctiunii la care face referire instanta de fond ar fi putut curge inainte de efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, termenul de 30 de zile prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii a fost suspendat pentru 14 zile ( concediu pentru incapacitate temporara de munca), conform art. 50 alin. 1, lit. b Codul Muncii, art. 267 alin 1 si 3 Codul Muncii, in perioada 6 iunie 2007 - 19 iunie 2007, astfel ca decizia atacata a fost emisa cu mult inainte de implinirea termenului de 30 de zile.
Data de 2 iulie 2007 se situa in cadrul termenului de 30 de zile prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii deoarece :
- 1 iunie 2007 si nu 30 mai 2007 este data la care Directorul General al UCMR-ADA a luat cunostinta de referat.
- chiar daca termenul s-ar fi calculat de la data de 30 mai 2007, s-ar fi aplicat dispozitiile art. 101 alin. 1 Cod procedura civila iar ultima zi ar fi fost 2 iulie 2007.
In drept, a invocat dispozitiile art. 101 alin. 1 si 5, art. 299 si rum., Cod procedura civila, art. 49 alin. 3, art. 50 alin. 1, lit. b, art. 267 alin 1 si 3, art. 268 alin 1 Codul Muncii.
A anexat recursului copia certificatului de concediu medical al reclamantului (fila 8).
Intimatul reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, cu consecinta mentinerii integrale a hotararii instantei de fond, ca fiind legala, temeinica, la adapost de orice critica si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata in recurs, constand in onorariu avocatial.
In considerentele intampinarii s-a aratat ca daca s-ar admite sustinerea recurentei, in sensul ca termenul prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii curge numai si numai dupa efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, aceasta ar insemna lipsirea de eficienta a unei norme juridice imperative, prin adaugarea unui element aleatoriu, supus exclusiv vointei angajatorului. Dispozitiile articolului sus-citat sunt foarte clare, este vorba de un termen special, de 30 de zile calendaristice, iar nu pe zile libere, cum sunt termenele ordinare, care curge de la data cand angajatorul a aflat despre existenta unei fapte calificabile ca abatere disciplinara.
Suspendarea contractului de munca, intervenita de drept, in conditiile art. 50 alin. 1, lit. b, pe perioada incapacitatii de munca, are ca efect, in conformitate cu art. 49 alin. 2 Codul Muncii suspendarea prestarii unui termen imperativ, suspendarea dreptului de a exercita prerogativele ce tin de calitatea de angajator etc.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu, conform prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a anulat decizia nr. 45 din 2 iulie 2007 emisa de parata, pe considerentul ca decizia atacata a fost data cu incalcarea termenului prevazut de art. 268 alin. 1 din Codul Muncii.
Acest motiv de nulitate, invocat din oficiu de catre instanta, a fost admis in mod neintemeiat.
Conform art. 268 alin. 1 din Codul Muncii: "angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei".
Textul sus-citat reglementeaza doua termene diferite in interiorul carora angajatorul va putea aplica sanctiuni disciplinare angajatilor: - unul de 30 de zile calendaristice; altul de 6 luni.
Primul termen curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare. In speta, angajatorul a luat la cunostinta despre abaterea disciplinara savarsita de reclamant prin raportul Comisiei de Cercetare Disciplinara Prealabila a UCMR- ADA din data de 2 iulie 2007 si nu prin referatul UCMR - ADA Serviciul Personal, nr. 11 din 29 mai 2007, cum gresit a retinut instanta de fond. Doar la momentul finalizarii cercetarii disciplinare prealabile, prevazute prin art. 267 Codul Muncii, se poate aprecia daca o fapta savarsita de catre salariat este sau nu abatere disciplinara, astfel cum este definita de art. 263 alin. 2 Codul Muncii. De altfel, in Raportul Comisiei de Cercetare Disciplinara din 2 iulie 2007, se retine, la fila 1, efectuarea cercetarii disciplinare prealabile cu privire la fapta sesizata prin referatul nr. 11/2007, prin care conducerea UCMR - ADA era instiintata despre anumite fapte. La fila 4 din Raport se mentioneaza: " in urma cercetarii disciplinare s-a constatat savarsirea de catre Dl. C.E.I. a urmatoarelor abateri disciplinare"...
Aceleasi mentiuni se regasesc si in decizia nr. 45/2007 unde se specifica expres ca prin referatul nr. 11/2007 s-au adus la cunostinta fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare iar prin Raportul din 2 iulie 2007 s-au constatat abaterile disciplinare.
Fata de starea de fapt expusa mai sus, textul art. 268 alin. 1 Codul Muncii este foarte clar si nu lasa loc la interpretari: termenul de 30 de zile curge de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare si nu de la data luarii la cunostinta despre savarsirea faptei, cum eronat s-a interpretat in hotararea judecatoreasca atacata. Cum acest termen incepe sa curga in speta de la data de 2 iulie 2007, cand Raportul a fost adus la cunostinta conducerii unitatii, instanta de control constata ca decizia a fost emisa cu respectarea termenului prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii.
Chiar daca prin absurd s-ar fi calculat acest termen incepand cu data de 30 mai 2007, cand conducerea unitatii a fost informata despre faptele savarsite de reclamant, decizia a fost emisa in termen intrucat termenul de 30 de zile se calculeaza in conformitate cu art. 101 alin. 1 Cod Procedura civila, pe zile libere adica nu intra in calcul nici ziua cand a inceput, nici cea cand s-a savarsit, fiind susceptibil de intrerupere sau suspendare in conditiile dreptului comun. Cum ultima zi a termenului ar fi fost data de 30 iulie 2007, zi nelucratoare (sambata) potrivit art. 101 alin. 5 Cod procedura civila, termenul s-a prelungit pana la sfarsitul zilei de lucru urmatoare, in speta pana in ziua de luni - 2 iulie 2007.
Curtea a apreciat ca mentiunea " 30 de zile calendaristice" nu intra in categoria unor termene "speciale", fiind aplicabil tot calculul termenului procedural. Distinctia se face numai pentru a nu se confunda cu "zile lucratoare".
Al doilea termen, prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii, de 6 luni, curge de la un moment obiectiv: data savarsirii faptei, care a fost considerata ca zi abatere disciplinara in interiorul acestui termen angajatorul trebuie sa ia cunostinta despre savarsirea abaterii si tot aici se va incadra si termenul de 30 de zile, care va inceta anterior celui de 6 luni sau cel mult concomitent.
Procedand la admiterea nelegala a exceptiei nerespectarii termenului prevazut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii, Curtea a constatat ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, fara a examina celelalte motive de nelegalitate evocate de reclamant si apararile paratei, motiv de casare prevazut de art. 312 alin. 5 Cod procedura civila.
Ca atare, in baza art. 312 alin 1 si 5 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul paratei, a casat integral hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante, pentru cercetarea cauzei sub toate aspectele.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Raporturi de munca
DECIZIE DE IMPUTARE. NELEGALITATEA EMITERII ACTULUI RAPORTAT LA DISP. ART. 169 (164) CODUL MUNCII republicat - Sentinta civila nr. 5773/97/2010 din data de 24.01.2011NERESPECTAREA CLAUZELOR NEGOCIATE PRIN CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA. CONSECINTA OBLIGARII ANGAJATULUI LA PLATA UNOR DESPAGUBIRI. - Sentinta civila nr. 1648/97/2010 din data de 24.02.2011
SANCTIONARE DISCIPLINARA. EXCEPTIA TARDIVITATII EMITERII DECIZIEI - Sentinta civila nr. 680/LM/2011 din data de 21.04.2011
GREVA DE AVERTISMENT. NEINDEPLINIREA CONDITIILOR IMPUSE DE LEGEA NR. 62/2011, A DIALOGULUI SOCIAL.NELEGALITATE - Sentinta civila nr. 1189/LM/2011 din data de 26.05.2011
Conflict de munca. Criteriile de acordare ale adaosului pentru sarbatoarea de Pasti prevazut in Contractul colectiv de munca. Functionarea sucursalei in baza delegarilor de competenta. - Sentinta civila nr. 1557/LM/2010 din data de 02.11.2010
Recurs rectificare carnet de munca - Sentinta civila nr. 1719 din data de 25.01.2010
Raspunderea patrimoniala a angajatilor. - Sentinta civila nr. 217 din data de 24.02.2011
Lipsa in gestiune. Raspunderea patrimoniala a mostenitorilor salariatului decedat. - Sentinta civila nr. 835 din data de 16.06.2011
Actiunea in raspundere patrimoniala. Prejudiciul produs de sofer prin depasirea consumului de combustibil. - Sentinta civila nr. 309 din data de 24.03.2011
Drepturi salariale - Sentinta comerciala nr. 472/CA din data de 09.09.2010
LITIGIU DE MUNCA. RASPUNDERE SUBSIDIARA - Decizie nr. 10 din data de 19.01.2010
Functionar public cu statut special. Incetarea raporturilor de serviciu urmare a intervenirii unei hotarari penale definitive de condamnare. Petenta ofiter de politie judiciara. Atacarea ordinului Ministerului Afacerilor de Interne prin care s-a constata - Decizie nr. 62/F din data de 10.04.2014
Acordarea indemnizatiei de dispozitiv - Decizie nr. 488/F din data de 25.04.2008
Spor de confidentialitate solicitat de magistrati – admisibilitate. - Decizie nr. 348/F din data de 16.04.2008
Acordarea pentru anumite categorii de politisti din cadrul structurilor teritoriale ale Politiei Romane, a suplimentelor de hrana M12B, daca acestia desfasoara activitati in ture. Aplicabilitatea HG nr. 65/2003 si Ordinul MAI nr. 440/2003. - Decizie nr. 617/R din data de 30.09.2008
Dreptul functionarilor publici angajati in structuri MIRA de a li se plati prima de concediu si sporul de fidelitate. Admisibilitatea chemarii in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor. - Decizie nr. 429/R din data de 01.07.2008
Legalitatea acordarii – pentru politisti a sporului de fidelitate si a primei de concediu. Drepturile salariale suspendate nu au fost anulate prin actele normative care au determinat suspendarea, anume legile bugetului de stat pe anul 2001-2006 - Decizie nr. 434/R din data de 01.07.2008
Reactualizarea debitului principal cu rata inflatiei si acordarea de dobanzi legale pentru neexecutarea la timp a obligatiilor de plata. Regim juridic si temeiuri de drept. - Decizie nr. 146/R din data de 03.04.2007
Contencios administrativ si fiscal - litigiu privind functionarii publici (Legea Nr.188/1999) - Sentinta civila nr. 7/CC din data de 03.02.2010
Sanctiune disciplinara. Vinovatie salariat. - Decizie nr. 1727 din data de 21.10.2013